Inerenta

Scriu aici, cu acordul Dianei, fiica mea, (creatiile ii apartin) a treia poezie cu aceeasi tema: "Nu pot trai fara ea, dar nici cu ea".

Focurile tale, Epistos, stramuta fiinta!

Ma vei zari strangandu-mi ramasitele-n cazarma

Oh,de cand ai plecat ,nefericito..

Sa zbati sudalmi  in jocu-ti de iarma?

                     Te-as fi strans in violetul inserarii,ca pe-o vioara la pieptu-mi zdrobit!

Acolo unde mai-nainte,pare-mi-se,m-am injumatatit,inmiit

Si lumii te-as fi zidit ofranda.

De ce, de ce te-ntreb pe tine, iconoclasta plasmuire?

 Armuri in cavalcade, de cercuri brav mutire.

Si-n ochii tai adanci, o jertfa cred sa fi zarit

Eu, o, jalnica oglindire!

Puteam sa musc din jumatatea otravita

Jurui spre tine, nicium n-as fi gandit..

Si n-as putea sa-ndur

capriciul diminetilor albastre

Pe cand ,pierdut in zari de tine,

Cu lacrimi in potirul vorbei , unind in romburi impetigo si glastre

Ca un nebun-rubedo, in dansul daruirii

Sfarame de ninsoare,

Copaci trosnind a veacuri

Numai cu tine ,draga, ereticul a nu muri.

sfarsit

Moare  treptat, respirand aerul fierbinte al noptii ,statuia plangand...

Marmura scartaie sub piciorul de lemn, gandurile se ascund in tacere

Miscare lenta, tic robust invaluit in uitare, decorul invocand.

Murmur de ceas in amurgul greselii si treptele gem a durere.

Alungat e destinul in focul izbanzii,Coranul i-e singur stapan invechit,

Iar scoarta de brad ii canta canoane , cosite de veacul ranit.

Si muzica razbeste mormantul de gheata, ucide in graba de fulger;

Sfarsitul asteapta in gara o frunza,cu ochii de sticla tinteste spre inger.

E neagra de-atatea scantei istovite,

Ba plange,ori rade amorul ranit

Se misca in umbra luminii sortite

Si-si zaneste noaptea  sfarsitul dorit.

Deziluzii citadine, isi striga fantoma uitatul suras

Si ieri si-a atins galopul iubirii ,mai azi isi deplange cusurul pieirii.

O miscare de neastampar ii gadila simtul,iar masca de-anilina ,duala putere

Scobind in pamantul reavan o cusca , tot cauta in zadar false repere.

Striga disperat in sine un eu. Cine sa-l inteleaga?

Zaboveste minutarul in palma-nnegrita, sorbind adormire

Lovit-ai caprioara blonda,nimic c-un sens de omenire te mai leaga

Maligna racire...

Cosmarul se stinge in pulberea zarii, roind in valuri zburatoare de nada

Se-astupa pareri ,se frange iubirea arhitectonic vorbind ,pe colonada.

Auzit-a ritmuri in departari, izgonind rataciri de cadenta.

Doar zambete, ocheade ,suflari diavolesti mai sufera in complezenta

Cate multiversuri, ce fantasma orbita!

O,lume!

Capcana

Printre apusuri de brumar, o larvă de idei incinge zarea

Pornind agale ,tot spre văi, ea rupe mici sonete cu amar;

Răsun-a gol spre mandru-i creștet dezgolit, o mie de ispite și conchis:

Lovind cu bețele-i de marnă, demența infantilă-n metamorphis.

De când tot sună pe culoarul mizantrop miasma deznadejdii mortuare,

Unind in clinchetul pădurii: si ape,si zavoaie, si jivraj;

Își culcă omul mic in cete povarnișul, palium vetust de inserare .

Si ar dori in neființa-i tulburare, al rimei vers ,un bland sevraj.

Intru trezie se-aude glasul dansei, abur al diminetilor sordide

Sezand ca un balaur intre ziduri, cu maini de nimfa,vesnic odihnite,

Iar degetele sufla focuri ,si-asupra mortii ,o intreaga nemurire,

Cand misticul inghite cuprinsul vesniciei, iar doru-i diluat de amintire.

Rond milenar al grabnicului viscer,

Rumegator al plantei sunatoare..

Un Snark gasit de cuviinta!

Sa-si poarte mima printre dansele-i izvoare.  

George Enescu - Rapsodia Romana nr.1
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Errare humanum est

Pai, daca nu ne iertam noi , atunci cine?..:)si cat de induiosati privim in urma..."mai stii, mai ?"- ne intrebam unii pe altii, la un pahar "de vorba", privind la trecutul nostru cu ochi umezi si ingaduitori, vazandu-ne (pe noi insine) ca pe niste copii nevinovati, mereu dornici de a fi in valtoare, acolo unde au loc evenimentele majore, netinand cont de faptul ca realizam un rol mai mult sau mai putin infim - "musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul" - filozofa mosul pacaind plictisit din tigara ieftina, innobilata cu o tigareta confectionata de el insusi dintr-o bucata de trestie mai tare, acum lustruita de atata uzura. Se credea mai special si chiar era, caci atunci cand nu depana cu mandrie, dar si cu oarece remuscari amintiri chinuitoare din timpul razboiului
( e-he!), citea "Scanteia" sau carti de la biblioteca comunala. Ba chiar intona cu dibacie doine dintr-un fluier artizanal, deasemenea creatie reusita a mainilor sale. Mda ,continua monologul interior, si cand credeai ca zbori mai ceva ca pescarusul lui Livingstone (da, da!), te napadesc intrebarile existentiale, curat autosabotaj! Ca de ce, ca unde, cum... si mai ales ce atata zbucium, domnule, ca sa ajungi... un pumn de tarana?!... Tooot patru scanduri iei cu tine!
Isi impinse cu o usoara nemultumire palaria pe ceafa si privi cu ochii mijiti catre cer printre frunzele unui prun batran. Incepu sa fredoneze o romanta careia ii uitase versurile, dar se descurca la improvizat. La umbra nucului batran...Se plictisi repede  de aceasta indeletnicire, asa ca isi infunda mainile in buzunare dupa o noua tigara. Ghinion, s-a terminat tutunul. Acum trebuie sa mearga la bufet , sa indure discutii inutile cu alde neica-nimeni astia din sat, care n-au iesit in viata lor decat pana in targul de Santamarie si mai fac si pe desteptii... ce stiu ei?  Sa se imbete si sa umple santurile in fiecare seara, ca niste neispraviti! Pe cand el... a venit pe jos din Tatra! N-are zile sa le povesteasca! Si nici n-are cui!

Puse cu grija zavorul la poarta si porni agale pe ulita. Se insera , dar zaduful zilei inca ii lipea camasa de spinare . Ca buna ar fi o halba de bere, cum o fi ea, acra, dar rece! Una singura, n-ar strica! Apoi va pleca acasa fara sa se tina de garduri,  ca ultimul betiv din sat. Se apropia de local si  zgomotul bine-cunoscut al vocilor si halbelor trantite de mese crestea in intensitate, asa ca iuti instinctiv pasii . Se opri in prag si cauta cu privirea  un loc liber la una din mesele cu picioare metalice care scrasneau ingrozitor la miscarile bruste facute de mesenii incinsi de licorile bahice numite de ei insisi posirca ordinara, dar consumate cu regularitate mai in fiecare seara. Loc liber nu era asa ca isi croi cu greu drum printre trupurile duhnind a transpiratie , bere trezita si rachiu , pana ajunse langa tejgheaua inalta. Carciumarul il zari si intre sprancenele groase ii aparu o cuta adanca. Ascunzandu-si cu greu iritarea il intreba  printr-o miscare brusca a barbiei ce vrea. O bere, raspunse el taraganat, sustinandu-i privirea.  Halba grea  poposi in fata lui cam apasat, improscandu-l cu spuma ce navalea peste marginile-i ciobite.  Arunca si el niste maruntis in sila si iesi cam greu din imbulzeala.  Mos Ioaneee! - il strigara cativa intr-un colt si...

...se trezi in  zori , de la galgaitul apei de ploaie ce curgea prin santul in care dormise.

Din categoria "umor negru" - Scrisoare de la Csibi Barna

- Draghe mama, se ştii că io estem bine, lucrez aicea la Abrud, la Ţara Moţilor, nu la Ţara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am şi nişte dungi pe gât, m-a strâns de la cravata. Şi mai am o mina în gips, che mi-am prins-o la uşa de la casa unde stau, care nu are geamuri.
În rest e bine.
Motzii e buni cu mine, invatza la io romaneşte. Am invaţat imnul la ei „Treiasche duhul lui Iancu". L-am invaţat pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou să ştiu la imn pe de rost şi noaptea ca pe Tatăl nostru. Nu ştiu cine e tatăl la ei, dar am inveţat la imn tot. O se îl chint şi la ţie chind ajung acase la Harghita...Dache mai ajung...
Am inveţat şi alt chintec, e obligatoriu dimineaţa aicea la ei, „Iancule mare". Plecut la mine se chintem cu toţii la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. Şi io şi ei. Şi chintem şi inveţem romaneşte. Ei pe mine, mai ales.
Place la mine la Abrud.
Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi dinţi. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu şi popa din Abrud. Care a citit din Biblia şi avea şi o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei „nu la fatza che se vede, la oase". Es am luat apoi scaunul in dintzi. Şi Toma era la birou şi avea un furciu la iel. Simpaticus ember. Ascuţit furciu. Il plimba pe la ochii la mine.
Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine ştie.
Draghe mama, in rest e bine.
M-am obişnuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu ştiu al cui e magarul. „Apa, paie şi bataie".
Mai am cinci luni şi jumetate şi vin acase, mama.
Repede trece.
Dupe ce am ieşit de la urgenţe a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism, zicea medicu. La munte e mai frig.
Treiasche Avram Iancu! (Aşe tre se strig de trei ori pe zi)
Avram Iancu prieten la mine e.
Pusilok, Csibi Barna".
Sursa: /www.cotidianul.ro

   In timp ce Japonia se sufoca, la propriu si la figurat, sub greutatea efectelor cutremurului, aliatii NATO isi vad in continuare de aplicarea planurilor de dominatie globala, mascate sub cele mai nobile intentii, de "protectie" a populatiei libiene.  Lacomia pare sa nu mai aiba limite in lumea asta sfasiata de diferentele tot mai mari intre bogati si saraci. Unde este , Doamne, trezirea spirituala despre care se tot vorbeste? Eu nu vad decat interese si-mi este tot mai greu sa vorbesc despre tot ce se intampla...


"Posibile raiduri aeriene în Libia. NATO ar putea interveni în spaţiul aerian din Libia în câteva ore, planurile militare fiind deja făcute. Informaţia a fost confirmată vineri dimineaţă şi de către purtătorul de cuvânt al guvernului francez, care a spus că va avea loc o intervenţie "în curând", fără a preciza care vor fi ţintele.

Potrivit Eurocontrol, Libia şi-a închis spaţiul aerian pentru avioanele civile străine, "până la noi ordine".

Libia a avertizat joi că orice intervenţie militară străină va periclita traficul aerian şi maritim în zona mediteraneană, ameninţând că va ataca atât ţinte civile, cât şi militare ca răspuns la acţiunea comunităţii internaţionale.

Fiul lui Gaddafi, Saif al-Islam, a declarat vineri că ţara sa nu se teme de rezoluţia ONU ce autorizează acţiunea militară împotriva Libiei, relatează Al Arabiya.

Forţele loiale liderului libian Muammar Gaddafi bombardau vineri oraşul Misrata, situat la 200 de kilometri est de Tripoli şi controlat de opoziţie, după o noapte de tiruri cu armament greu, a anunţat un purtător de cuvânt al rebelilor.

Gaddafi cere un armistiţiu cu rebelii."

 sursa: Realitatea.ro