marți, 3 ianuarie 2012

Capcana

Printre apusuri de brumar, o larvă de idei incinge zarea
Pornind agale ,tot spre văi, ea rupe mici sonete cu amar;
Răsun-a gol spre mandru-i creștet dezgolit, o mie de ispite și conchis:
Lovind cu bețele-i de marnă, demența infantilă-n metamorphis.

De când tot sună pe culoarul mizantrop miasma deznadejdii mortuare,
Unind in clinchetul pădurii: si ape,si zavoaie, si jivraj;
Își culcă omul mic in cete povarnișul, palium vetust de inserare .
Si ar dori in neființa-i tulburare, al rimei vers ,un bland sevraj.

Intru trezie se-aude glasul dansei, abur al diminetilor sordide
Sezand ca un balaur intre ziduri, cu maini de nimfa,vesnic odihnite,
Iar degetele sufla focuri ,si-asupra mortii ,o intreaga nemurire,
Cand misticul inghite cuprinsul vesniciei, iar doru-i diluat de amintire.

Rond milenar al grabnicului viscer,
Rumegator al plantei sunatoare..
Un Snark gasit de cuviinta!
Sa-si poarte mima printre dansele-i izvoare.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu