joi, 1 ianuarie 2015

Ganduri la sfarsit/inceput de an

      Nu imi plac bilanturile, asta inca de pe vremea cand mi-am sabotat cariera de contabil inceputa intr-un liceu economic din Bacau, dar mi-a venit asa, deodata, dor de blogul meu abandonat de muuult timp in favoarea mai frivolului FB. Desigur ca mi-am pierdut putinii mei cititori , dar pot sa scriu pentru mine, in virtutea titlului de blog pe care mi l-am ales la inceputuri. Am rasfoit pe aici si am zambit, uneori usor superior, carevasazica, deh! - asa ziceam pe-atunci?
    Daca am evoluat spiritual nu stiu, dar am invatat din experintele mele cateva lucruri care s-au limpezit, s-au asezat, sa spun asa, au confirmat sau au dezradacinat pareri preconcepute, caci nimic nu-i nou sub soare, cum bine zic batranii. Si, Doamne, bine ar fi sa putem invata din ce spun altii, dar trebuie sa intram cu totii in iuresul asta de-l numim viata, sa primim in fata loviturile (sau suturile in spate, dupa caz), sa dezamagim sau sa fim dezamagiti, sa coboram de pe soclul construit cu mestesug oameni si idei, sa refacem totul de la zero, sa reusim sau sa esuam cu brio, sa simtim gustul deznadejdii sau al extazului ca sa putem spune '"da! am fost acolo, stiu cum este"... Ma gandesc mai ales la fiecare om bun sau nefast intalnit in viata mea si-mi spun a mia oara ca nimic nu-i intamplator,ca toti suntem legati cu firul invizibil al destinului, iar vietile ni se intrepatrund din motive aparent nestiute doar pentru a invata cate putin unii de la altii. Daca am putea constientiza doar lumina din noi am multumi fiecaruia pentru rolul mic sau mare avut in viata noastra... Un mare actor spune sa multumim cabotinilor nostri, iar daca reusim sa ne pastram cugetul curat asta ar fi cel mai inalt punct de atins intr-o viata. E atat de greu uneori, dar cred ca masura omeniei din noi o va da masura cu care am iubit si am iertat...Nu meritau poate iertarea? Dar eu de ce sa-mi zgandar si degradez sufletul la nesfarsit? Aleg linistea...
   Alegerile noastre sunt bune mereu? Da! Asa am simtit atunci si bine am facut, totul este o nesfarsita evolutie, caci asta este lumea noastra, cu bune si cu rele. Am incetat sa mai judec si, mai ales, sa ma mai judec. Asa am invatat  atat de multe lucruri...
   Am invatat sa descopar bucuria in lucruri marunte, caci fiecare clipa care te face mai fericit este o clipa castigata, iar inefabilul ei trebuie pretuit. Extins la o scara mai mare, ma bucur acum de ceea ce am in viata mea si nu ma mai gandesc la viitor cu ingrijorare, ci doar cu speranta si incredere. Va fi bine? Va fi rau? Oricum va fi bine, chiar daca acel bine nu-l voi putea constientiza pe moment. Las totul sa curga, si bine este asa, Doamne, caci din rugaciuni spuse din inima obtii mai mult decat din oricate sedinte de psihoterapie sau sfaturi de dezvoltare personala. As vrea sa multumesc si sa cer doar sanatate, iubire de semeni, putere, rabdare, bunatate,  adevaratele  comori care atrag in viata noastra doar oamenii si situatiile pe care ni le dorim.  Fiecare dintre noi pastram ascunsa in fiinta noastra scanteia divina, primordiala si cred ca avem menirea sa o descoperim in noi si in ceilalti in egala masura, sa ne daruim unii altora lumina, sa fim calzi si impreuna sa scriem povestea.
    La multi ani noua, tuturor!