miercuri, 5 octombrie 2011

George Enescu - Rapsodia Romana nr.1
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

vineri, 17 iunie 2011

Errare humanum est

Pai, daca nu ne iertam noi , atunci cine?..:)si cat de induiosati privim in urma..."mai stii, mai ?"- ne intrebam unii pe altii, la un pahar "de vorba", privind la trecutul nostru cu ochi umezi si ingaduitori, vazandu-ne (pe noi insine) ca pe niste copii nevinovati, mereu dornici de a fi in valtoare, acolo unde au loc evenimentele majore, netinand cont de faptul ca realizam un rol mai mult sau mai putin infim - "musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul" - filozofa mosul pacaind plictisit din tigara ieftina, innobilata cu o tigareta confectionata de el insusi dintr-o bucata de trestie mai tare, acum lustruita de atata uzura. Se credea mai special si chiar era, caci atunci cand nu depana cu mandrie, dar si cu oarece remuscari amintiri chinuitoare din timpul razboiului
( e-he!), citea "Scanteia" sau carti de la biblioteca comunala. Ba chiar intona cu dibacie doine dintr-un fluier artizanal, deasemenea creatie reusita a mainilor sale. Mda ,continua monologul interior, si cand credeai ca zbori mai ceva ca pescarusul lui Livingstone (da, da!), te napadesc intrebarile existentiale, curat autosabotaj! Ca de ce, ca unde, cum... si mai ales ce atata zbucium, domnule, ca sa ajungi... un pumn de tarana?!... Tooot patru scanduri iei cu tine!
Isi impinse cu o usoara nemultumire palaria pe ceafa si privi cu ochii mijiti catre cer printre frunzele unui prun batran. Incepu sa fredoneze o romanta careia ii uitase versurile, dar se descurca la improvizat. La umbra nucului batran...Se plictisi repede  de aceasta indeletnicire, asa ca isi infunda mainile in buzunare dupa o noua tigara. Ghinion, s-a terminat tutunul. Acum trebuie sa mearga la bufet , sa indure discutii inutile cu alde neica-nimeni astia din sat, care n-au iesit in viata lor decat pana in targul de Santamarie si mai fac si pe desteptii... ce stiu ei?  Sa se imbete si sa umple santurile in fiecare seara, ca niste neispraviti! Pe cand el... a venit pe jos din Tatra! N-are zile sa le povesteasca! Si nici n-are cui!
Puse cu grija zavorul la poarta si porni agale pe ulita. Se insera , dar zaduful zilei inca ii lipea camasa de spinare . Ca buna ar fi o halba de bere, cum o fi ea, acra, dar rece! Una singura, n-ar strica! Apoi va pleca acasa fara sa se tina de garduri,  ca ultimul betiv din sat. Se apropia de local si  zgomotul bine-cunoscut al vocilor si halbelor trantite de mese crestea in intensitate, asa ca iuti instinctiv pasii . Se opri in prag si cauta cu privirea  un loc liber la una din mesele cu picioare metalice care scrasneau ingrozitor la miscarile bruste facute de mesenii incinsi de licorile bahice numite de ei insisi posirca ordinara, dar consumate cu regularitate mai in fiecare seara. Loc liber nu era asa ca isi croi cu greu drum printre trupurile duhnind a transpiratie , bere trezita si rachiu , pana ajunse langa tejgheaua inalta. Carciumarul il zari si intre sprancenele groase ii aparu o cuta adanca. Ascunzandu-si cu greu iritarea il intreba  printr-o miscare brusca a barbiei ce vrea. O bere, raspunse el taraganat, sustinandu-i privirea.  Halba grea  poposi in fata lui cam apasat, improscandu-l cu spuma ce navalea peste marginile-i ciobite.  Arunca si el niste maruntis in sila si iesi cam greu din imbulzeala.  Mos Ioaneee! - il strigara cativa intr-un colt si...

...se trezi in  zori , de la galgaitul apei de ploaie ce curgea prin santul in care dormise.

vineri, 25 martie 2011

Din categoria "umor negru" - Scrisoare de la Csibi Barna

- Draghe mama, se ştii că io estem bine, lucrez aicea la Abrud, la Ţara Moţilor, nu la Ţara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am şi nişte dungi pe gât, m-a strâns de la cravata. Şi mai am o mina în gips, che mi-am prins-o la uşa de la casa unde stau, care nu are geamuri.
În rest e bine.
Motzii e buni cu mine, invatza la io romaneşte. Am invaţat imnul la ei „Treiasche duhul lui Iancu". L-am invaţat pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou să ştiu la imn pe de rost şi noaptea ca pe Tatăl nostru. Nu ştiu cine e tatăl la ei, dar am inveţat la imn tot. O se îl chint şi la ţie chind ajung acase la Harghita...Dache mai ajung...
Am inveţat şi alt chintec, e obligatoriu dimineaţa aicea la ei, „Iancule mare". Plecut la mine se chintem cu toţii la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. Şi io şi ei. Şi chintem şi inveţem romaneşte. Ei pe mine, mai ales.
Place la mine la Abrud.
Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi dinţi. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu şi popa din Abrud. Care a citit din Biblia şi avea şi o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei „nu la fatza che se vede, la oase". Es am luat apoi scaunul in dintzi. Şi Toma era la birou şi avea un furciu la iel. Simpaticus ember. Ascuţit furciu. Il plimba pe la ochii la mine.
Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine ştie.
Draghe mama, in rest e bine.
M-am obişnuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu ştiu al cui e magarul. „Apa, paie şi bataie".
Mai am cinci luni şi jumetate şi vin acase, mama.
Repede trece.
Dupe ce am ieşit de la urgenţe a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism, zicea medicu. La munte e mai frig.
Treiasche Avram Iancu! (Aşe tre se strig de trei ori pe zi)
Avram Iancu prieten la mine e.
Pusilok, Csibi Barna".
Sursa: /www.cotidianul.ro

vineri, 18 martie 2011

   In timp ce Japonia se sufoca, la propriu si la figurat, sub greutatea efectelor cutremurului, aliatii NATO isi vad in continuare de aplicarea planurilor de dominatie globala, mascate sub cele mai nobile intentii, de "protectie" a populatiei libiene.  Lacomia pare sa nu mai aiba limite in lumea asta sfasiata de diferentele tot mai mari intre bogati si saraci. Unde este , Doamne, trezirea spirituala despre care se tot vorbeste? Eu nu vad decat interese si-mi este tot mai greu sa vorbesc despre tot ce se intampla...


"Posibile raiduri aeriene în Libia. NATO ar putea interveni în spaţiul aerian din Libia în câteva ore, planurile militare fiind deja făcute. Informaţia a fost confirmată vineri dimineaţă şi de către purtătorul de cuvânt al guvernului francez, care a spus că va avea loc o intervenţie "în curând", fără a preciza care vor fi ţintele.



Potrivit Eurocontrol, Libia şi-a închis spaţiul aerian pentru avioanele civile străine, "până la noi ordine".
Libia a avertizat joi că orice intervenţie militară străină va periclita traficul aerian şi maritim în zona mediteraneană, ameninţând că va ataca atât ţinte civile, cât şi militare ca răspuns la acţiunea comunităţii internaţionale.
Fiul lui Gaddafi, Saif al-Islam, a declarat vineri că ţara sa nu se teme de rezoluţia ONU ce autorizează acţiunea militară împotriva Libiei, relatează Al Arabiya.
Forţele loiale liderului libian Muammar Gaddafi bombardau vineri oraşul Misrata, situat la 200 de kilometri est de Tripoli şi controlat de opoziţie, după o noapte de tiruri cu armament greu, a anunţat un purtător de cuvânt al rebelilor.
Gaddafi cere un armistiţiu cu rebelii."
 sursa: Realitatea.ro

luni, 28 februarie 2011

Romanii o iubesc pe Lady Gaga

Dupa droaia de reality-show-uri regizate, presarate cu picanterii sexuale si replici de mahala, o noua emisiune a invadat casele si mintile romanilor :"Romanii au talent". Nimic de zis, formatul international inregistreaza un nou succes fulminant. Si pe alocuri mi-a placut foarte mult si mie, care m-am facut o mofturoasa in materie de televiziune. Conationalii mei nu sunt cu nimic mai prejos fata de alte neamuri si ies la rampa cu dansuri , cantari, contorsionisme solo, in perechi sau in grup de-ti taie rasuflarea. Fara nicio malitiozitate. Iar cei care nu prezentau nici bruma de talent au fost extrem de simpatici in bosumflarea lor, dupa ce erau eliminati  vremelnic, din punctul lor de vedere.:) Ma intereseaza mult reactiile oamenilor in situatii diverse, mai ales mimica, chiar daca nu fac vreo cercetare in domeniu.
 Printre acesti perdanti am numarat cel putin patru  imitatori ai vedetei de renume international, nascuta dintr-un ou si posesoare de coarne dobandite, sustine dumneaei, congenital, Lady G. Care m-a dezamagit putin cand a stat trei ore intr-un ou adus pe umeri de niste baieti la decernat de premii. Nu putea si ea sa iasa dintr-un ou fiert echilibrat pe botul unei foci sau ar putea sa ne arate si solzii care incep sa-i creasca pe picioare, revolutionand astfel toate teoriile evolutioniste?
In concluzie, romanii au lady gaga la cap.
Rectificare necesara: nu toti romanii au o problema cu Lady Gaga.

martisor virtual

...pe care vi-l ofer din toata inima mea!
Alte cuvinte dulci nu am gasit de atasat imaginii acestor ghiocei.

luni, 14 februarie 2011

Dor de vara


duminică, 13 februarie 2011

Cu capul in nori

          Urc sprintena o coasta cu ierburi incalcite... aici erau candva podgorii din care ma infruptam pe furis, tremurand de frica paznicilor nemilosi. Odata, unul chiar a aruncat cu o secure dupa noi, sa ne "aline" poftele de mici talhari. Mai merg infiorata , recunoscand locul de unde m-am rostogolit impiedicata pana in fundul vaii adanci, printre salcami spinosi, scapand ca prin minune doar cu cateva zgarieturi minore.
          Acum locul este pustiu  si neprietenos. Nu ma mai asculta, nu ma recunoaste. Se pierde intr-o ceata pe care ma straduiesc s-o risipesc, dar visul se intrepatrunde ciudat cu un altul, localizat undeva impersonal si rece.
Case cu arhitecturi alambicate  ma intampina aratandu-si interioarele populate de personaje familiare sau necunoscute, iar eu pasesc mai departe, deschizand usi cu disperarea omului cazut din paradis... care nici nu-si mai aminteste rostul disperarii. Hmm... imi zic, aceasta casa este expusa unui eventual flux devastator, cum au obtinut autorizatie de constructie pe plaja ?!  Iata, o alta constructie neindoit frumoasa (ce pacat!..) se lupta sa reziste in mijlocul valurilor apocaliptice, la zece metri in largul marii. Privesc cu ingrijorare cerul si deja ploua cu bulgari incandescenti, cum asa, n-am observat niciun vulcan prin preajma, de unde au aparut? Oh, de-as putea sa-mi iau zborul din locul acesta... Sar pe loc si ma ridic si stiu ca visez, ha, ha, un sexolog a spus odata undeva ca zborul din vis nu este decat dorinta sexuala, si ce daca a spus, e minunat sa fii pasare, fluture sau ciudatenie fara aripi, chestia asta te salveaza fix in momentul oportun. Pacat ca nu dureaza decat pana suna un desteptator...