Moare treptat, respirand aerul fierbinte al noptii ,statuia plangand...
Marmura scartaie sub piciorul de lemn, gandurile se ascund in tacere
Miscare lenta, tic robust invaluit in uitare, decorul invocand.
Murmur de ceas in amurgul greselii si treptele gem a durere.
Alungat e destinul in focul izbanzii,Coranul i-e singur stapan invechit,
Iar scoarta de brad ii canta canoane , cosite de veacul ranit.
Si muzica razbeste mormantul de gheata, ucide in graba de fulger;
Sfarsitul asteapta in gara o frunza,cu ochii de sticla tinteste spre inger.
E neagra de-atatea scantei istovite,
Ba plange,ori rade amorul ranit
Se misca in umbra luminii sortite
Si-si zaneste noaptea sfarsitul dorit.
Deziluzii citadine, isi striga fantoma uitatul suras
Si ieri si-a atins galopul iubirii ,mai azi isi deplange cusurul pieirii.
O miscare de neastampar ii gadila simtul,iar masca de-anilina ,duala putere
Scobind in pamantul reavan o cusca , tot cauta in zadar false repere.
Striga disperat in sine un eu. Cine sa-l inteleaga?
Zaboveste minutarul in palma-nnegrita, sorbind adormire
Lovit-ai caprioara blonda,nimic c-un sens de omenire te mai leaga
Maligna racire...
Cosmarul se stinge in pulberea zarii, roind in valuri zburatoare de nada
Se-astupa pareri ,se frange iubirea arhitectonic vorbind ,pe colonada.
Auzit-a ritmuri in departari, izgonind rataciri de cadenta.
Doar zambete, ocheade ,suflari diavolesti mai sufera in complezenta
Cate multiversuri, ce fantasma orbita!
O,lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu