luni, 28 februarie 2011

Romanii o iubesc pe Lady Gaga

Dupa droaia de reality-show-uri regizate, presarate cu picanterii sexuale si replici de mahala, o noua emisiune a invadat casele si mintile romanilor :"Romanii au talent". Nimic de zis, formatul international inregistreaza un nou succes fulminant. Si pe alocuri mi-a placut foarte mult si mie, care m-am facut o mofturoasa in materie de televiziune. Conationalii mei nu sunt cu nimic mai prejos fata de alte neamuri si ies la rampa cu dansuri , cantari, contorsionisme solo, in perechi sau in grup de-ti taie rasuflarea. Fara nicio malitiozitate. Iar cei care nu prezentau nici bruma de talent au fost extrem de simpatici in bosumflarea lor, dupa ce erau eliminati  vremelnic, din punctul lor de vedere.:) Ma intereseaza mult reactiile oamenilor in situatii diverse, mai ales mimica, chiar daca nu fac vreo cercetare in domeniu.
 Printre acesti perdanti am numarat cel putin patru  imitatori ai vedetei de renume international, nascuta dintr-un ou si posesoare de coarne dobandite, sustine dumneaei, congenital, Lady G. Care m-a dezamagit putin cand a stat trei ore intr-un ou adus pe umeri de niste baieti la decernat de premii. Nu putea si ea sa iasa dintr-un ou fiert echilibrat pe botul unei foci sau ar putea sa ne arate si solzii care incep sa-i creasca pe picioare, revolutionand astfel toate teoriile evolutioniste?
In concluzie, romanii au lady gaga la cap.
Rectificare necesara: nu toti romanii au o problema cu Lady Gaga.

martisor virtual

...pe care vi-l ofer din toata inima mea!
Alte cuvinte dulci nu am gasit de atasat imaginii acestor ghiocei.

duminică, 13 februarie 2011

Cu capul in nori

          Urc sprintena o coasta cu ierburi incalcite... aici erau candva podgorii din care ma infruptam pe furis, tremurand de frica paznicilor nemilosi. Odata, unul chiar a aruncat cu o secure dupa noi, sa ne "aline" poftele de mici talhari. Mai merg infiorata , recunoscand locul de unde m-am rostogolit impiedicata pana in fundul vaii adanci, printre salcami spinosi, scapand ca prin minune doar cu cateva zgarieturi minore.
          Acum locul este pustiu  si neprietenos. Nu ma mai asculta, nu ma recunoaste. Se pierde intr-o ceata pe care ma straduiesc s-o risipesc, dar visul se intrepatrunde ciudat cu un altul, localizat undeva impersonal si rece.
Case cu arhitecturi alambicate  ma intampina aratandu-si interioarele populate de personaje familiare sau necunoscute, iar eu pasesc mai departe, deschizand usi cu disperarea omului cazut din paradis... care nici nu-si mai aminteste rostul disperarii. Hmm... imi zic, aceasta casa este expusa unui eventual flux devastator, cum au obtinut autorizatie de constructie pe plaja ?!  Iata, o alta constructie neindoit frumoasa (ce pacat!..) se lupta sa reziste in mijlocul valurilor apocaliptice, la zece metri in largul marii. Privesc cu ingrijorare cerul si deja ploua cu bulgari incandescenti, cum asa, n-am observat niciun vulcan prin preajma, de unde au aparut? Oh, de-as putea sa-mi iau zborul din locul acesta... Sar pe loc si ma ridic si stiu ca visez, ha, ha, un sexolog a spus odata undeva ca zborul din vis nu este decat dorinta sexuala, si ce daca a spus, e minunat sa fii pasare, fluture sau ciudatenie fara aripi, chestia asta te salveaza fix in momentul oportun. Pacat ca nu dureaza decat pana suna un desteptator...