M-am gandit mult pana sa deschid un blog....imi gaseam tot felul de oprelisti (n-am timp, ce sa scriu, de ce imi trebuie asa ceva, pot gasi si alte locuri de dat cu capul, etc.) dar, in fond, mi-am spus - adica de ce sa nu incerc? Voi posta destul de rar, voi sterge daca nu-mi place sau voi renunta definitiv daca asa voi simti la un moment dat.
Mai ales daca postarile vor capata o nuanta de sedinta la psihoterapeut...:) Apoi apar intrebarile: scriu pentru mine insemnarile sau pentru eventualii vizitatori virtuali ? Cat de obiectiva/subiectiva sa fiu ? Stiu, stiu, o sa-mi sopteasca liberul arbitru... e minunat ca putem apela la el, nu? Dar nu l putem invinovati fara sa ne simtim cu musca pe caciula... Si o ultima intrebare (retorica, fireste)...de ce atatea intrebari?
Sovaiala asta fara rost imi aduce aminte de o zi cand am fugit de acasa:) , vreo cinci ani avand, cu intentia de a ajunge la bunicii materni care locuiau in satul vecin. Drumul lung, strabatut cu pasi marunti, a ajuns la o rascruce.
Acolo am poposit nedumerita , dar totusi calma , nestiind care este calea cea buna. Amintiri vagi imi aratau in minte un pod subred de lemn peste care ma trecea cineva in brate. Problema aparuta incognito era existenta a doua poduri aproape identice peste acelasi parau , asezate la oaresicare distanta unul fata de celalalt, amandoua marcand intrarea in sat (unul mai pe ocolite). Hotararea initiala s-a transformat in indoiala urmata de panica. Noroc de un satean atoatecunoscator care m-a purtat pe umeri pana la destinatie...
In sfarsit, voi blogui si eu pe aici cand o sa am timp si inspiratie...
Pentru că am trecut prin aceste sentimente, vă dau o sugestie ! Să vă faceţi două bloguri : unul personal şi unul pentru public ! Când consideraţi că ce aţi scris pentru dvs merită ştiut şi de public, postaţi pe acest blog ! Scrisul pe mine mă ajută să -mi văd evoluţia anumitor sentimente în timp plus că mă face conştient de ce ştiu sau cred la un anumit moment !
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru sfat si vizita, Elvis.:)
RăspundețiȘtergerePoti sa mi te adresezi cu persoana a doua sg., ne cunoastem de la Oreste incoace!:)
Ok, un prieten în blogosferă în plus, e un plus de energie vitală pentru suflet şi minte ! Văd blogul lui Robert( Anonimul Pământean) în dreapta, trebuie să văd ce mai e cu el că nu mai ştiu nimic !
RăspundețiȘtergereDe acord, si eu imi fac timp pentru a vizita casutele virtuale ale acestor prieteni si imi face mare placere, chiar daca nu comentez intotdeauna ideile expuse. Am privilegiul de a fi descoperit oameni deosebiti.
RăspundețiȘtergereAnonimul cred ca este tot printre noi sub pseudonimul Andrei Radu sau Tzugulea...dar poate ma insel.
Bun venit printre bloggari!
RăspundețiȘtergeresi spor la bloggarit.
:))
He,he, bine m-ai gasit!:))
RăspundețiȘtergereDupa cum vezi, nu prea am spor, poate la vara...:)
Asadar, tu esti anonimul cel mult cautat...:)