Uite greva, nu e greva...

"Haos in scoli. Joi, 22 aprilie, sindicalistii din invatamant intra in greva..."
Cam asa incep stirile legate de invatamantul romanesc, la televizor sau prin ziare. Hmm... dar la scoala unde lucrez eu nu protesteaza nimeni...zilele de greva se taie din salariu, oamenii nu-si permit, au adunat datorii...

 Plictisita intru si pe net sa citesc articolele care vizeaza problema. O curiozitate morbita ma indeamna sa lecturez comentariile lasata de diversi anonimi... fatalitate! "jegosilor, nu va mai saturati, 'reati ai dracu' de lenesi care traiti din impozitele noastre, mergeti la munca sa vedeti..."etc. Descopar cu uimire ca si unii dascali se cearta cu colegi de-ai dumnealor.

Inchid repede si ma gandesc. Are rost?...de fapt mi-e capul aproape golit de orice gand revolutionar. Ma cuprinde o sila profunda. Cred ca nici daca si-ar da foc vreun profesor  in piata din motiv de rate restante, sechestru pe casa sau mai stiu eu ce motive nu ar interesa pe nimeni. Suntem prea dezbinati si nu reprezentam nicio amenintare...s-ar parea ca multi romani nu-si mai doresc aceasta clasa sociala parazitara..."plecati din tara, daca nu va place - imi suna in urechi - huooo!"...

Vai de natiunea care nu-si respecta educatorii!

HAZ-DE-NECAZ

Guvernul României a aprobat formarea unei echipe guvernamentale mixte cu Japonia pentru lupta anticorupţie.
Aceştia vor fi experţii din echipă:

1. Nimika Nuymoka 2. Yaspaga Shidute 3. Wreypostu Daybanu 4. Undeypliku Katesparg 5. Skimbaley Inparay 6. Winoakuma Kosuma 7. Furatzara Kutotu 8. Bagabany Labayatu 9. Totkumita Madeskurk 10. Nufurytu Furyo 11. Latrukasa Wikushpaga

In Tara Sosetelor Pierdute

" Tată-moşule, da’ cocorii un’ se duc când se duc?
- În ţara cocorilor.
- În ţara cocorilor?
- Da.
- Dar rândunelele un’ se duc când se duc?
- În ţara rândunelelor.
- În ţara rândunelelor?
- Da…"

La fragmentul acesta de text m-a dus gandul de dimineata cand, pentru a nu stiu cata oara, am primit intrebarea incuietoare: "mama, nu stii cumva unde este perechea ciorapului x?..." iar eu, extrapoland, am raspuns cu usurare: "poate in... tara sosetelor pierdute!"

(Chiar asa: un' se duc lucrurile cand se duc?:)


Noile teorii cuantice se straduiesc sa demonstreze existenta universurilor paralele asa ca nu cred ca am gresit prea mult oferind acest raspuns! Iar daca tara aceasta ar avea o locatie precisa si as gasi-o ce bine ar fi! Inca din frageda-mi pruncie am pierdut cu perseverenta tot felul de lucruri: papusi, stilouri, obiecte vestimentare, doua buletine de identitate, una bucata certificat de casatorie, verighete+alte bijuterii, bani, bani, bani...haha, halal CV! Cu banii regasiti mi-as plati maaare parte din datorii, poate as ramane si cu ceva profit...(bine, aici trebuie sa recunosc ca m-au ajutat cativa semeni cu mult simt civic sa scap de povara unor economii sau obiecte  inutile...)


Acum stau si ma gandesc cat timp am pierdut din viata cautand aceste lucruri in loc sa le pun cruce, lectie pe care am invatat-o relativ tarziu - vorba bunica-mii - "a pus dracu' coada, nu mai ai ce face! S-au dus, mama, pe apa sambetei..."

Sa aveti sanatate,  iubire si lumina in suflete!

Sedinta cu parintii

Dintotdeauna mi s-a reprosat ca dascal ca nu stiu sa bat copiii... "Doamna, va fac eu un bat bun si snopiti-i bine!"
De vreo 10 ani au aparut serii de copii deosebiti de cei dinaintea lor prin faptul ca se concentreaza mai greu, sunt mai agitati si mult mai indrazneti. Asteapta intotdeauna argumente atunci cand sunt solicitati la o sarcina (didactica sau nu), altfel lucreaza fara convingere sau nu finalizeaza lucrarea. Fireste, exista exceptii. Toti sunt foarte frumosi si au ochii luminosi si inteligenti. Multi dintre ei isi doresc sa fie permanent in centrul atentiei si, din pacate, nu suporta prea bine toti consecintele competitiei acerbe in care ii antreneaza familia sau sistemul de invatamant actual. Competitia ramane si mai departe, in viata omului matur care priveste cu obida in curtea vecinului si realizeaza ca nu are la fel de multi bani, nu are o familie cel putin la fel de frumoasa sau nu arata fizic la fel de bine, deci este un ratat! Urasc uniformizarea si cliseele in gandire! De ce nu se adapteaza si oamenii mari cu nevoile acestor copii? Cand vor intelege ca nu venim in aceasta lume cu acelasi bagaj?
Astazi am aflat de la o mama cum isi pedepseste fetita de 7 ani: o bate si o scoate noaptea afara pentru ca nu  reuseste sa socoteasca fara sa-si foloseasca degetele! Rezultat previzibil: fetita nu numai ca nu invata mai bine, dar a devenit si apatica si visatoare, deoarece crede ca mama nu o mai iubeste. Copiii nervosi au mame  stresate de problemele lor zilnice pe care nu le ascund copiilor. In timp privirile limpezi capata umbre de rautate, incep sa semene tot mai mult cu cele ale parintilor impovarati de necazuri...
Uneori am sentimentul ca ma lupt cu morile de vant. Unde au disparut toleranta, compasiunea, iubirea? Copiii isi vor parintii inapoi!

Primavara rurala

         Un soare bland imi mangaie ochii inchisi. Inspir aerul proaspat, primavaratic, impletit vag cu miros de gogosi si peste prajit. Satenii si-au scos pe prispe combinele muzicale puternice si au dat sonorul la maxim. Gratarele fumega din loc in loc amintindu-mi de focurile organizatiei ku-klux-clan dintr-o carte de istorie. Rezulta o maneala generala inabusita in fum , rasete, tipete de copii, injuraturi grosiere, cotcodacituri si latraturi furioase. Noroc de mine ca sunt departe. M-am cocotat pe varf de deal de unde cuprind cu privirea si auzul peisajul din vale. Zgomotul difuz este concurat de ciripitul vesel al pasarilor si corul broastelor din lunca. ( Imi place mai ales oracaiala lor nocturna, neperturbata de alte sonoritati. ) 

         Deschid ochii si cu privirea mijita descopar primele firicele de iarba, atat de firave , de un verde crud plin de viata. Le vad asteptand resemnate boturile flamande ale oilor si caprelor . Dealul se reface dupa incendiul de anul trecut in care i-au disparut aproape toti salcamii. Zapada si ploile i-au spalat obrazul tuciuriu, florile si iarba il iau in stapanire. Pamantul pare ca doarme inca, l-a pacalit ultima zapada si a uitat de primavara...

         Pe cand ma incearca tot felul de cugetari filozofice aud din vale: "Mamaa!...mi-e foame!"