Un soare bland imi mangaie ochii inchisi. Inspir aerul proaspat, primavaratic, impletit vag cu miros de gogosi si peste prajit. Satenii si-au scos pe prispe combinele muzicale puternice si au dat sonorul la maxim. Gratarele fumega din loc in loc amintindu-mi de focurile organizatiei ku-klux-clan dintr-o carte de istorie. Rezulta o maneala generala inabusita in fum , rasete, tipete de copii, injuraturi grosiere, cotcodacituri si latraturi furioase. Noroc de mine ca sunt departe. M-am cocotat pe varf de deal de unde cuprind cu privirea si auzul peisajul din vale. Zgomotul difuz este concurat de ciripitul vesel al pasarilor si corul broastelor din lunca. ( Imi place mai ales oracaiala lor nocturna, neperturbata de alte sonoritati. )
Deschid ochii si cu privirea mijita descopar primele firicele de iarba, atat de firave , de un verde crud plin de viata. Le vad asteptand resemnate boturile flamande ale oilor si caprelor . Dealul se reface dupa incendiul de anul trecut in care i-au disparut aproape toti salcamii. Zapada si ploile i-au spalat obrazul tuciuriu, florile si iarba il iau in stapanire. Pamantul pare ca doarme inca, l-a pacalit ultima zapada si a uitat de primavara...
Pe cand ma incearca tot felul de cugetari filozofice aud din vale: "Mamaa!...mi-e foame!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu