In Tara Sosetelor Pierdute

" Tată-moşule, da’ cocorii un’ se duc când se duc?
- În ţara cocorilor.
- În ţara cocorilor?
- Da.
- Dar rândunelele un’ se duc când se duc?
- În ţara rândunelelor.
- În ţara rândunelelor?
- Da…"

La fragmentul acesta de text m-a dus gandul de dimineata cand, pentru a nu stiu cata oara, am primit intrebarea incuietoare: "mama, nu stii cumva unde este perechea ciorapului x?..." iar eu, extrapoland, am raspuns cu usurare: "poate in... tara sosetelor pierdute!"

(Chiar asa: un' se duc lucrurile cand se duc?:)


Noile teorii cuantice se straduiesc sa demonstreze existenta universurilor paralele asa ca nu cred ca am gresit prea mult oferind acest raspuns! Iar daca tara aceasta ar avea o locatie precisa si as gasi-o ce bine ar fi! Inca din frageda-mi pruncie am pierdut cu perseverenta tot felul de lucruri: papusi, stilouri, obiecte vestimentare, doua buletine de identitate, una bucata certificat de casatorie, verighete+alte bijuterii, bani, bani, bani...haha, halal CV! Cu banii regasiti mi-as plati maaare parte din datorii, poate as ramane si cu ceva profit...(bine, aici trebuie sa recunosc ca m-au ajutat cativa semeni cu mult simt civic sa scap de povara unor economii sau obiecte  inutile...)


Acum stau si ma gandesc cat timp am pierdut din viata cautand aceste lucruri in loc sa le pun cruce, lectie pe care am invatat-o relativ tarziu - vorba bunica-mii - "a pus dracu' coada, nu mai ai ce face! S-au dus, mama, pe apa sambetei..."